Informatiile legate de acest subiect sunt insa extrem de sarace pe piata din Romania, si totusi exista romani care au testat o astfel de vacanta, unii dintre declaradu-se multumiti, iar altii criticandu-l vehement – in special, aceia care nu s-au informat suficient inainte de a cumpara un timeshare si cei care nu au putut suporta cheltuielile auxiliare generate de acesta.

Timeshare-ul reprezinta un model de afacere prin care un intreprinzator cumpara o proprietate pe care apoi o vinde pe bucati clientilor sai, mai exact, o forma de co-proprietate a unei locuinte de vacanta, toate drepturile si obligatiile rezultate in urma condominiului fiind impartite intre proprietari. Principalul avantaj al acest sistem este ca ofera turistilor posibilitatea sa achizitioneze dreptul de folosinta, pentru o perioada prestabilita sau nelimitata, asupra unei proprietati scumpe, de lux chiar, pe care nu ar putea sa o cumpere si sa o intretina de unul singur.

Perioada ce poate fi contractata in sistem timeshare este de o saptamana sau multiplu de aceasta. Pretul unui timeshare poate varia, intre 1.500 si 15.000 de euro pentru o saptamana, in functie de perioada din an dorita, de destinatia aleasa si de tipul de apartament. La aceste sume se adauga o taxa anuala, de asemenea variabila (de intretinere, impozite, asigurari etc), precum si eventualele onorarii platite agentiilor de intermediere. In orice caz, nu poate fi considera o investitie, in sensul obtinerii vreunui castig in momentul revanzarii, intrucat pentru aproximativ 95% dintre timeshare-uri valoarea lor scade pana la 20-50% din pretul initial platit. Drept urmare, pentru cei interesati, cumpararea unui timeshare la mana a doua este solutia cea mai buna. De ce platesc totusi turistii cateva sute sau chiar mii de euro anual doar pentru a beneficia, in cele mai multe cazuri, de numai o saptamana de cazare pe an, cand, pentru aceeasi bani, pot cumpara un pachet turistic complet, cu toate serviciile incluse? In primul rand pentru ca cei care opteaza pentru acest tip de vacanta au certitudinea unor standarde ridicate de cazare, iar dreptul de folosinta poate fi vandut in orice moment daca posesorul sau nu mai este multumit.

Citeste si:

De asemenea, proprietarii in sistem timeshare au mai multe posibilitati, pe langa folosirea personala a perioadei cumparate si inchirierea catre terte persoane, avand posibilitatea sa schimbe atat saptamana, cat si locatia cu celelalte persoane dispuse.Dar poate cea mai mare realizare in acest domeniu a fost introducerea unui sistem de puncte, foarte popular printre proprietari datorita flexibilitatii sale, acestia putand opta pentru convertirea timpului de utilizare in puncte – care pot fi de asemenea inchiriate – in schimbul obtinerii altor beneficii, precum bilete de avion, cazari la hotel, pachete de vacanta, croaziere etc.

Daca se doreste o locatie mai buna sau marirea perioadei de sedere, exista si varianta inchirierii de puncte suplimentare de la ceilalti proprietari. In orice caz, punctele nefolosite intr-un an nu se pierd, ci se reporteaza. Anumiti intreprinzatori isi rezerva insa dreptul de a limita optiunile sistemului de puncte, pentru proprietatile aflate in administrarea lor.Proprietarii au la dispozitie o serie de agentii care intermediaza schimbul in sistem timeshare, dar pot face acest lucru si pe cont propriu, desi gasirea unei statiuni afiliate s-a dovedit a fi o munca destul de grea – din acest motiv au fost create cateva organizatii care isi propun sa faciliteze schimbul direct intre proprietari.

Cele mai mari trei agentii de intermediere Resort Condominiums International, Interval International si Trading Places International – cu peste 7000 de statiuni partenere – isi asigura veniturile din taxa de membru perceputa, precum si din onorariile aferente tranzactiilor pe care le intermediaza. Evolutia exponentiala a industriei de timeshare – cu incasari de 9,4 miliarde de dolari pe an si 6,7 milioane de proprietari in acest sistem – a generat nevoia de reglementare, cele mai importante organisme infiintate in acest sens fiind, in prezent: Asociatia Americana de Dezvoltare a Statiunilor din SUA si Organizatia Timeshare din Europa. Printre atributiile lor se numara si evidentierea contributiei extraordinare a sistemului timeshare la economiile nationale, concretizata in atenuarea sezonalitatii fenomenului turistic si diminuarea somajului.Notiunea de timeshare a aparut in Europa anilor '60, atunci cand un intreprinzator din Alpii Francezi, incercand sa-si promoveze statiunea de ski, si-a indemnat clientii sa renunte la inchirierea camerelor si sa cumpere hotelul. Antreprenorul a reusit astfel sa-si creasca gradul de ocupare, iar ideea s-a raspandit, in scurt timp, in intreaga lume. Pionera industriei se numeste Hapimag, prima companie specializata pe timeshare, care a fost infiintata pe 23 septembrie 1963, in Elvetia.Sistemul timeshare a poposit pe tarmul Statelor Unite ale Americii, odata cu includerea de catre operatorul turistic Vacation Internationale a statiunii Kauai Kailani in oferta sa in 1969. Florida a fost primul stat american care a adoptat acest sistem.