Dupa decenii in care marile nume din industria luxului si-au exercitat puterea pe segmente bine stabilite, acestea se confrunta astazi cu o problema fara precedent. Marcile de larg consum intra in forta pe piata de lux, in timp ce brand-urile de lux deja consacrate isi extinde sfera de activitate catre sectoare nebanuite. In acest sens, se pot da nenumarate exemple: Danone a incheiat un parteneriat cu Christian Lacroix pentru a realiza o sticla batuta cu cristale Swarovsky pentru apa Evian. Acest nou produs, care va costa 65 de euro, va ajuta la extinderea target-ului Danone catre segmentul de lux, astfel propulsand firma frantuzeasca pe piata produselor de lux.

Un alt trend oarecum neobisnuit, este cel urmat de mari case de moda precum Armani, Bvlgari sau Versace care s-au hotarat sa investeasca in sectorul hotelier de lux. Astfel, clientii fideli ai brand-urilor de renume nu numai ca vor purta haine, bijuterii si accesorii semnate de creatorii preferati, dar vor avea si ocazia sa se cazese in hoteluri de lux care poarta acelasi nume.

Cu toate ca ideea de brandstreching a devenit foarte populara abia recent, conceptul exista de mai bine de un secol. Printre primii care au vazut potentialul acestei strategii sunt Jeanne Lanvin, care s-a aventurat in crearea de tinute pentru copii, lenjerie intima si parfumuri, si Christian Dior care a semnat colectii de dresuri, esarfe, ruj de buze si produse de marochinarie. La vremea respectiva, criticile nu au intarziat sa apara. Cristobal Balenciaga a pus sub semnul intrebarii decizia lui Dior de a crea o gama atat de larga de produse care sa-i poarte numele, acesta fiind de parere ca brandstreching-ul stirbeste reputatia modei frantuzesti. In cele din urma, aceasta strategie s-a dovedit a fi foarte profitabila din punct de vedere financiar. In 1983, 90% din vanzarile Dior fiind inregistrate la produsele adiacente. O data cu anii ‘90 si crearea gigantilor din industria luxului, precum PPR si LVMH, casele de moda au avut posibilitatea de a se extinde cu mai mare usurinta.

Brand-urile, in goana lor spre acapararea de noi sectoare ale pietei de lux, se pare ca acestea si-au cam pierdut din autenticitate. Subit, marcile de lux se gasesc in competitie directa cu marcile de larg consum pentru acelasi target. Acest aspect a fost sesizat de specialistii in marketing, care au inceput sa sfatuiasca marile nume din industria luxului sa isi redefineasca stilul si sa concentreze esenta acestuia in cateva produse reprezentative. Drept urmare Kelly de la Hermes si No. 5 de la Chanel au capatat o aura mistica. Acestea intruchipeaza bunul gust si seductia caracteristica celor de la Hermes, respectiv creativitatea si personalitatea puternica a directorului artistic de la Chanel.

Citeste si:

Se pare ca era „bling bling” ia sfarsit. Multe case de moda de lux au inceput sa isi concentreze eforturile spre consolidarea imaginii care i-a consacrat. Stralucirea si opulenta incep sa fie inlocuite de gratie si eleganta. Marii designeri reinvie simboluri clasice ale caselor pe care le reprezinta, simboluri cum ar fi camelia pentru Chanel.

Aceasta schimbare a traiectoriei tenditelor in moda dar si in marketing prefigureaza o intoarcere la valorile traditionale ale modei. Naturaletea si bunul gust au revenit in prim plan, jucand un rol cheie in industria luxului. Consumatorii apreciaza calitatea nu pretul, croiala nu eticheta, eleganta nu tendintele trecatoare. O astfel de schimbare in mentalitate nu poate fi decat benefica pentru educarea gusturilor clientelei de lux. Se simte un vant al schimbarii in industria de lux, vant care reinvie valorile deja uitate si ni le readuce in atentie.

Sursa: LuxuryMag.ro