“O federatie a brandurilor”. Asa caracterizeaza Bernard Arnault imperiului luxului LVMH, construit in doar 23 de ani. Clientul cumpara un parfum Christian Dior, o poseta Louis Vuitton, pantofi Fendi, sampanie Moet&Chandon sau ceasuri TAGHeur, insa in spatele lor se afla un gigant al industriei. Toate reprezinta produse de lux si toate fac parte din federatia LVMH, care cuprinde printre altele si lantul de magazine Sephora si publicatia economica Tribune.

Zecile de branduri din cadrul LVMH au adus lui Bernard Arnault o avere estimata la 21,5 miliarde de dolari, plasandu-l in randul celor mai bogate zece persoane din lume. Veniturile LVMH au crescut in 2005 cu 35%, depasind 16 miliarde de dolari. Si totul a fost creat in doar 23 de ani, LMVH fiind formata in 1987 prin fuziunea dintre Louis Vuitton si Moet Hennessy, restul brandurilor fiind achizitionate in urmatorii ani.

Bernard Arnault, 57 de ani, s-a nascut in nordul Frantei, in localitatea Roubaix. Educatia stricta primita din partea parintilor si bunicilor catolici a contribuit la dezvoltarea unui simt al rigurozitatii, Arnault fiind descris mai degraba ca o persoana retrasa decat sociala. Cea de-a doua componenta a omului de afaceri, spiritul antreprenorial, l-a ajutat sa razbeasca prin jungla afacerilor, fiind caracterizat “ca un lup in haine de casmir”.

O caracterizare total diferita fata de cea a vietii sale private. Precum majoritatea miliardarilor lumii, Bernard Arnault are o viata sociala care nu apare in mass-media, stilul sau de viata fiind unul auster comparativ cu averea sa. Pasionat de muzica si tenis, Arnault este casatorit din 1990 cu pianista Helene Mercier, aceasta fiind a doua sa sotie.

LVMH: implinirea unui vis

Citeste si:

Nu are in garaj cate un exemplar din cele mai luxoase masini din lume si nu locuieste intr-un castel. Insa este omul care a folosit imaginea luxului pentru a revigora branduri aflate in pragul falimentului. Aceasta este practic reteta de succes a imperiului francez: achizitionarea brandurilor care au o istorie si o traditie in industria luxului, nevalorificate insa la potentialul lor maxim.

Istoria este apoi imbracata iar imaginea de marca definitorie a luxului este vanduta publicului. Arnault adminte insa ca pentru a realiza un brand trebuie sa treaca o perioada de timp, care poate ajunge chiar si la zece ani. Acesta nu este insa singura metoda prin care Arnault transforma afacerile sale in povesti de succes: aprovizionarea, intreg mecanismul de producere, de distributie si comercializare a bunurilor sunt schimbate din temelii pentru a realiza un produs de cea mai inalta calitate.

“Produsele noastre fac oamenii sa viseze” spune adesea Arnault. Astfel, a fost construita o imagine a produselor LVMH care naste o dorinta arzatoare de a avea unul in posesie. Un exemplu in acest sens este dat de Theda, o editie limitata a posetelor Vuittion. Desi numarul de exemplare produse spre comercializare a fost unul foarte mic iar publicitatea agresiva, pretul acesteia a fost unul redus, de aproximativ 6.000 de dolari.

Listele de asteptare au ajuns la dimensiuni impresionabile, intrarea in posesia unei posete Theda fiind putin probabila. Invidia starnita in jurul fericitilor posesori era foarte mare, acest fapt crescand posibilitatea ca persoana care nu a reusit sa cumpere una sa plateasca o suma mai mica, dar deloc neglijabila, pentru oricare din cele aproximativ 200 de modele de posete Louis Vuitton.

Implinirea dorintelor a crescut afacerile LVMH si i-a adus lui Bernard Arnault titulatura de “Rege al luxului”. Si cum dorinte vor exista intotdeauna, epilogul povestii nu se intrezareste.