Ti-ar placea sa stai aici?

Indiferent de varsta, omul mai cauta cateodata cateva clipe in care poate fi doar el cu...el. E un fel de ritual pe care ar trebui sa-l aiba oricine.

Dragilor, fiti macar un sfert de ceas pe zi, numai voi cu voi. Fiti si copii, la nevoie. Luati aminte de la un maestru al ceaiului, asa cum multi exista in Japonia.

Acolo, ei isi construiesc case speciale, in care se retrag, sorb din licoarea facuta ad-hoc si se gandesc la cum sa nu se mai gandeasca la nimic. Macar pret de cateva minute...

Un exemplu perfect este maestrul Terunobu Fujimori, originar din Chino, o comunitate restransa din Nagano (Japonia).

Sigur ati auzit de Nagano, district cunoscut pentru multe jocuri care se tin aici, indeosebi de iarna.

Domnul Fujimori este de profesie arhitect, asa ca a preferat sa nu ridice o casa de ceai ca toate celelalte. S-a uitat la cer si si-a spus: ce ar fi daca as ajunge putin mai aproape de el?

Asa se face ca Fujimori, dupa ce a construit Muzeul de Istorie Jinchokan Moriya, s-a gandit sa ridice, la propriu, o casa de ceai nemaivazuta.

A luat din munti doi castani solizi, pe care i-a fixat cu multa dibacie chiar pe proprietatea sa din Chino. Pe ramurile lor puternice, arhitectul a plasat o casa facuta din bambus, gips si lemn obisnuit.

Urcarea se face pe un castan, iar undeva pe la jumatate exista primul popas. Acolo, omul se descalta, caci nu are voie sa intre incaltat, pe bambus. Nu e moft, e putin mai multa libertate...

Inauntru, podeaua calduroasa acoperita cu bambus, peretii albi din gips si ferestruicile in miniatura creeaza o atmosfera de poveste.

Intr-un colt, maestrul isi tine uneltele pentru ceai. Are acolo un ceainic, tinut pe un suport asezat pe nisip. Sub el, sa tot fie loc de foc.

Deasupra, sa tot fie loc sa iasa fumul, angajand cu el si mirosul ierburilor fierte, stiute numai de domnul Fujimori.

Fereastra mare e, acolo, fereastra spre o lume in schimbare. Casa linistitoare e loc de meditatie si de regasire.

Caracterul efemer al lucrurilor, evolutia in cicluri a vietii, impacarea cu sinele si regasirea in perioade mai tulburi sunt numai cateva aspecte care pot fi descoperite in casa de ceai...

Sursa: Yuppy

Cand eram mici, ne placea sa construim fel de fel de lucruri. Pe multe dintre ele le denumeam generic "cazemate", acolo rupandu-ne de toata lumea, imaginandu-ne ca suntem intr-un alt taram, probabil unul descoperit prin carti sau filme.

Cine dispunea de o curte generoasa, cu pomi zdraveni, cauta crengi tocmai bune pentru a gazdui o casuta. Prichindelul se misca sprinten, cu o mobilitate de invidiat (pe care, daca a ajuns matur, o regreta), suind in pomul cu pricina bucati de scandura, cuie, sfori si alte unelte obligatorii.

Multi isi trageau, cu o pricepere de invidiat, chiar si lumina acolo. Aveau carti, soldati, un binoclu si multa rabdare...Ii uita lumea si ei uitau de lume, acolo, sus, in pom.