Top 5 : Supercaruri de la pasionati pentru pasionati

Copilul din fiecare din noi si-ar dori sa poata avea propriul model, construit dupa propriile idei si reguli stilistice. Unii reusesc insa, sa isi indeplineasca acest vis si chiar modelele lor ajung obiect de cult pentru alti pasionati, asta da motiv de invidie pentru vecinul de la apartamentul 14.Unul dintre copiii care isi uimea prietenii in copilarie, prin abilitatea de a sculpta in lemn modele la scara mica a automobilelor pe care le admira, sau de a pune pe hartie propriile idei a fost Horacio Pagani.Peste ani italo-argentinianul a ajuns un designer cunoscut si a reusit sa puna bazele propriei marci. Pentru primul model, denumit Zonda, Pagani si-a dedicat 15 ani din viata, reusind sa dea nastere unui supercar adevarat, in fibra de carbon si aluminiu. In demersul sau a fost consiliat de Juan Manuel Fangio, cvintuplu campion in Formula 1 si admirator al Mercedes-Benz. Fostul pilot a contribuit la aerodinamica modelului si a facut lobby pe langa producatorul german, pentru a ii imprumuta prietenului sau motorul V-12 AMG.A rezultat un model infricosator de rapid si cu un aspect rupt parca din The Jetsons. Puterea furnizata de acest model, construit in doar 25 de exemplare anual, este de-a dreptul cosmica, dezvoltand 650 de cai si un cuplu de aproape 1000 Nm la doar 4.000 de RPM. Nu e de ajuns sa atinga viteza luminii, dar atinge 100 km/h in doar 3,5 secunde. Pretul pentru creatia lui Horacio Pagani este unul pe masura, 1 milion de dolari.

Un alt pusti, ajuns antreprenor peste ani, care a visat sa aiba propriile modele exclusiviste, este Victor Muller. Pentru a isi indeplini visul, olandezul a preluat Spyker, o marca demult apusa, si a readus-o la viata. Viziunea lui Muller a fost sa faca supercaruri performante prin imprumutarea elementelor din automobilism, aviatie si nautica.Spyker C8 Spyder este modelul reprezentativ pentru marca resuscitata in anul 2000. Dotat cu V8-ul twinturbo de 4.2 litri de la Audi, bolidul cu 400 de cai sub capota reprezinta cel mai rapid accesoriu fashion. Chiar salvatorul acestei marci recunoaste ca nimeni nu are nevoie de un Spyker, dar nici de gentile Luis Vuitton sau Dolce & Gabbana, dar totusi cei care isi permit cumpara.Interiorul modelului impresioneaza prin tema abordata, fiind parca desenat de Jules Verne in persoana. Dotarile care fac viata pasagerilor, cum ar fi gadgeturile electrice sau antifonarea suplimentara sunt mirifice, dar lipsesc cu desavarsire, Victor Muller fiind adeptul bolizilor ce emana performanta pura. Apropo de performanta, propulsorul preluat de la cei din Ingolstadt, de altfel puternic si silentios pe modelele purtand badge-ul RS, nu a mai fost cenzurat rezultand o simfonie cu multi decibeli.Printre clientii celebri care nu s-au sfiit sa plateasca pretul de 235.000 de dolari in varianta cu toate optiunile, se numara mai multe vedete din de la Hollywood, modelul in sine fiind o vedeta, in urma aparitiei in filmul Basic Instinct II.

Fondatorul acestei marci, suedezul Christian von Koenigsegg a fost probabil unul din copiii nastrusnici, care tortura pisicile si alerga toata ziua ca un diavol tazmanian prin casa, spre disperarea parintilor. Ajungand, la 22 de ani, unul din cei mai bogati tineri ai Suediei, s-a hotarat sa isi canalizeze energia suplimentara spre a produce un supercar la fel de plin de si cu un comportament zgomotos si imprevizibil.Rezultatul a fost Koenigsegg CCX, o creatie aproape satanica, multi piloti fiind greu incercati de acest bolid, dintre care unul al carui chip, ascuns in casca alba, nu il stie inca nimeni. Propulsat de motorul V8, conceptie proprie, de 4.7 litri supralimentat, in care se afla incapsulati 806 cai, sau aproape 900 daca sunt hraniti cu etanol, modelul joaca in aceasi liga cu Bugatti Veyron.Cu o greutate de 1180 kg, rezultata in urma supradozei de fibra de carbon, cel mai temperamental suedez, accelereaza pana la 100 km/h in doar 3,2 secunde si atinge o viteza maxima de 395 km/h. Datorita hergheliei neimblanzite, modelul a trecut prin mai multe revizuiri, lansat initial fara un eleron, din motive estetice, a primit ulterior o asemenea aripa pentru o aderenta sporita la viteze astronomice. Modelul este cunoscut si pentru cea mai mare amenda pentru viteza, inregistrata in timpul cursei Gumball, fiind prins pe radarele politiei americane cu 242 mph (aproximativ 387 km/h). Tanarul antreprenor autoproclamat inventator, ajuns acum la 37 de ani se poate declara multumit de cea mai salbatica, galagioasa si admirata “boacana” a sa. Ba chiar este atat de incantat de ce a facut, incat cere aproape un milion de dolari in schimbul ei.

Idolul tuturor copiilor, pasionati de machetele Hot Wheels, atat de populare peste ocean, si cel mai cunoscut designer al modelelor hot-rod, devenite obiecte de cult pentru americanii de toate varstele este Chip Foose. Americanul de 43 de ani, care are si propria emisiune in care prezinta procesul de creatie al modelelor sale, este recunoscut pentru crearea hot-rodurilor unice in functie de specificatiile clientilor.Ideea de a isi crea propria masina i-a venit inca din adolescenta si s-a materializat in timpul scolii de arta, cand a realizat primele scheme a ceea ce mai tarziu s-a numit Hemisfear. Ajutat de cei de la Metalcrafters americanul a prezentat conceptul la SEMA 2006 si a atras instantaneu privirile tuturor vizitatorilor.Hemisfear este o incrucisare intre un musclecar si un hot-rod, fiind inspirat de un coupeurile Ford din anii '30 si imprumutand detalii stilistice de la modelele Barracuda din anii '70. Caroseria realizata din fibra de carbon pe cadru de otel ii confera conceptului o masa redusa. Sub capota, cum probabil ati tras concluzia din denumirea modelului, se afla un motor V8 Hemi de 550 de cai, sau se poate monta la cerere un “umil” V8 de 500 de cai de provenienta Ford. Nu va lasati impresionati de aceste valori, Hemisfear ramane totusi un showcar.Pentru cei care isi doresc o copie a capodoperei lui Chip Foose, pretul de aproape 300.000 de dolari, poate fi considerat accesibil doar daca te numesti Jay Leno si nu poti tine minte numarul masinilor avute in garaj.

Alois Ruf Jr. a crescut alintat de sunetul motoarelor masinilor din garajul sau si primele cuvinte pe care le-a pronuntat au fost probabil “Ich liebe Dich Porsche”. La disparitia tatalui sau in 1974 a preluat compania si a hotarat sa renunte la benzinaria familiei si la afacerea cu autobuze si sa se concentreze asupra atelierului in care modelele Porsche erau preparate spre perfectiune.In aprilie 2007 Alois Ruf a deschis o sticla de sampanie si a decis sa scoata o editie aniversara in cinstea primului model CTR. Versiunea 2007, poarta denumirea CTR3 si ar putea fi considerata o clona a Carrerei GT.Desi are la baza sasiul lui 911, si lampile spate par imprumutate de la Cayman, acesta nu este un Porsche oarecare, asa cum RUF nu este un tuner oarecare. Sub capota se afla un 3.8 litri turbo, foarte viril si capabil sa dezvolte 700 de cai, raportand puterea la litrajul motorului, CTR3 ar putea face de ras orice motocicleta supersport. Si in acceleratiile pe linie dreapta supercarul poate lasa in oglinda chiar si pe Valentino Rossi, accelerand pana la 100 de km/h in 3,2 secunde si avand un top-speed de aproape 380 de km/h. Daca mai punem la socoteala si caroseria de carbon, CTR3 ar trebui vandut la pachet cu un abonament pe viata la Nurburgring.Pretul este unul pe masura, RUF CTR3 fiind la fel de “accesibil” ca Ferrari Enzo sau SLR McLaren, si mult mai scump decat supercarul scos de Porsche, Carrera GT.